HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibratii
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL nr. 81 din 30 ianuarie 2006
În
temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul
României adopta prezenta hotărâre.
CAP. I
Dispoziţii
generale
SECŢIUNEA
1
Obiectivul
şi domeniul de aplicare
ART. 1
Prezenta
hotărâre stabileşte cerinţe minime pentru protecţia
lucrătorilor impotriva riscurilor pentru sănătatea şi
securitatea lor care apar sau pot sa apara datorită expunerii la vibratii
mecanice.
ART. 2
Prevederile
prezentei hotărâri se aplica activităţilor în
exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este posibil sa fie expusi la
riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activităţii.
ART. 3
Prevederile
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica
în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 2,
fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice
incluse în prezenta hotărâre.
ART. 4
Pentru
aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifica
după cum urmează:
a) vibratie
transmisă sistemului mana-braţ - vibratia mecanică, în
cazul în care este transmisă sistemului uman mana-braţ, care
generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea
lucrătorilor, în special afecţiuni vasculare, leziuni osoase
sau articulare, afecţiuni neurologice sau musculare;
b) vibratie
transmisă întregului corp - vibratia mecanică, în cazul
în care este transmisă întregului corp, care generează
riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor,
în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale.
SECŢIUNEA
a 2-a
Valori limita
de expunere şi valori de expunere de la care se declanseaza acţiunea
ART. 5
(1) Pentru
vibratiile transmise sistemului mana-braţ:
a) valoarea
limita de expunere zilnica profesională, calculată pentru o perioada
de referinta de 8 ore, este de 5 m/s²;
b) valoarea
expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată
pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 2,5 m/s².
(2) Expunerea
lucrătorilor la vibratiile transmise sistemului mana-braţ este
evaluată sau masurata potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea A a
anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 6
(1) Pentru
vibratiile transmise întregului corp: a) valoarea limita de expunere
zilnica profesională, calculată la o perioada de referinta de 8 ore,
trebuie sa fie de 1,15 m/s² sau sa aibă o valoare a dozei de vibratii
de 21 m/s^1,75 ;
b) valoarea
expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată la o
perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 0,5 m/s² sau sa
aibă o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s^1,75 .
(2) Expunerea
lucrătorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie sa fie
evaluată sau masurata potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea B a
anexei.
CAP. II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA
1
Stabilirea
şi evaluarea riscurilor
ART. 7
(1) În
executarea obligaţiilor prevăzute în legislaţia nationala
care transpune Directiva 89/391/CEE angajatorul trebuie sa evalueze şi,
dacă este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt
expusi lucrătorii.
(2)
Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A pct. 2 sau
cu partea B pct. 2 din anexa, după caz.
ART. 8
(1) Nivelul de
expunere la vibratia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observarii
practicilor de lucru specifice şi prin trimiterea la informaţiile
relevante cu privire la magnitudinea probabila a vibratiilor
corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate
în condiţiile specifice de utilizare, inclusiv informaţiile de
aceasta natura furnizate de producătorul echipamentului.
(2) Operatia
prevăzută la alin. (1) se deosebeşte de măsurare, care
necesita utilizarea unei aparaturi specifice şi a unei metodologii
corespunzătoare.
ART. 9
(1) Evaluarea
şi măsurarea prevăzute la art. 7 trebuie sa fie planificate
şi efectuate de serviciile competente, la intervale corespunzătoare,
ţinându-se seama de prevederile din legislaţia nationala care
transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la competentele
serviciilor de protecţie şi prevenire şi ale lucrătorilor
desemnaţi, cu atribuţii în domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca.
(2) Datele
obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de expunere la
vibratii mecanice se păstrează într-o forma adecvată
pentru a permite consultarea la o data ulterioara.
ART. 10
La evaluarea
riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita următoarelor
elemente:
a) nivelul,
tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii
intermitente sau la socuri repetate;
b) valorile
limita ale expunerii şi valorile de expunere de la care se declanseaza
acţiunea, prevăzute la art. 5 şi 6;
c) orice efecte
asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor expusi la riscuri deosebite;
d) orice efecte
indirecte asupra securităţii lucrătorilor, care rezulta din
interactiunile dintre vibratiile mecanice şi locul de munca sau alte
echipamente de lucru;
e)
informaţiile furnizate de producătorii echipamentelor de munca,
potrivit legislaţiei în vigoare;
f) existenta
echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reducă
nivelurile de expunere la vibratiile mecanice;
g) prelungirea
expunerii la vibratii transmise întregului corp în afară
programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
h)
condiţiile de munca specifice, cum ar fi temperaturile scăzute;
i)
informaţiile corespunzătoare obţinute din supravegherea
sănătăţii, inclusiv informaţiile publicate, în
măsura în care este posibil.
ART. 11
(1) Angajatorul
trebuie sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor, potrivit
prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva
89/391/CEE, şi trebuie sa identifice măsurile care trebuie luate
potrivit secţiunilor a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol.
(2) Evaluarea
riscurilor trebuie înregistrată pe un suport material şi
trebuie sa includă o justificare a angajatorului potrivit căreia
natura şi amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita
efectuarea unei evaluări mai complete a acestora.
(3) Evaluarea
riscurilor trebuie sa fie actualizată periodic, în special dacă
s-au produs schimbări semnificative sau dacă rezultatele
supravegherii sănătăţii arata ca este necesară.
SECŢIUNEA
a 2-a
Evitarea sau
reducerea expunerii
ART. 12
(1) Riscurile
care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la
sursa sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic
şi de existenta măsurilor de reducere a riscului la sursa.
(2) Reducerea
acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire
prevăzute în legislaţia nationala care transpune Directiva
89/391/CEE.
ART. 13
Pe baza
evaluării riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din
prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la care se
declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi
la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie
şi sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice
şi/sau organizatorice menite sa reducă la minimum expunerea la vibratii
mecanice şi riscurile legate de aceasta, ţinând seama în
special de:
a) alte metode
de lucru care implica o expunere mai scăzută la vibratii mecanice;
b) alegerea
echipamentelor de munca adecvate, proiectate corespunzător din punct de
vedere ergonomic, care sa producă cele mai putine vibratii posibile,
ţinând seama de activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea
de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii,
cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibratia întregului corp
şi manerele care reduc vibratiile transmise sistemului mana-braţ;
d) programe
corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de munca,
locul de munca şi sistemele de la locul de munca;
e) proiectarea
şi amplasarea locurilor de munca şi a posturilor de lucru;
f) informarea
şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea
utilizării corecte şi sigure a echipamentelor de munca, pentru a le
reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice;
g) limitarea
duratei şi intensitatii expunerii;
h) programe de
lucru corespunzătoare cu perioade de odihna adecvate;
i) furnizarea
de îmbrăcăminte pentru protejarea impotriva frigului şi
umezelii a lucrătorilor expusi.
ART. 14
Lucrătorii
nu trebuie sa fie expusi în nici o situaţie la niveluri superioare
valorii limita a expunerii.
ART. 15
(1) Dacă
valoarea limita a expunerii este depăşită, în ciuda
măsurilor luate de către angajator pentru a respecta prevederile
prezentei hotărâri, acesta trebuie sa ia imediat măsuri pentru
a reduce expunerea sub valoarea limita a expunerii.
(2) Angajatorul
trebuie sa identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost
depăşită şi, în consecinta, trebuie sa imbunatateasca
măsurile de protecţie şi prevenire pentru a preveni o noua
depasire a acesteia.
ART. 16
Potrivit
prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva
89/391/CEE, angajatorul trebuie sa adapteze măsurile prevăzute
în prezenta secţiune la necesităţile lucrătorilor expusi
la riscuri specifice.
SECŢIUNEA
a 3-a
Informarea
şi formarea lucrătorilor
ART. 17
(1)
Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale
care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure ca
lucrătorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de
munca şi/sau reprezentanţii acestora sa beneficieze de
informaţii cu privire la rezultatul evaluării riscurilor
prevăzute la art. 7 şi de o formare corespunzătoare.
(2) Informarea
şi formarea prevăzute la alin. (1) trebuie sa se refere în
special la:
a)
măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri pentru a
elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibratiilor mecanice;
b) valorile
limita ale expunerii şi valori de expunere de la care se declanseaza
acţiunea;
c) rezultatele
evaluărilor şi ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate
potrivit secţiunii 1;
d) leziunile
care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
e) cum şi
de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
f)
condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea
sănătăţii;
g) practici de
lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.
SECŢIUNEA
a 4-a
Consultarea
şi participarea lucrătorilor
ART. 18
Consultarea
şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor
acestora în ceea ce priveşte aspectele reglementate de prezenta
hotărâre trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE.
CAP. III
Supravegherea
sănătăţii
ART. 19
(1)
Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale
care transpun Directiva 89/391/CEE, Ministerul Sănătăţii
adopta dispoziţii pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a
sănătăţii lucrătorilor în raport cu rezultatul
evaluării riscurilor prevăzute la art. 7, dacă acesta indica un
risc pentru sănătatea lor.
(2) Aceste
dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru dosarele medicale
şi disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu
reglementările în vigoare.
ART. 20
(1)
Supravegherea sănătăţii trebuie sa contribuie la prevenirea
şi diagnosticarea rapida a oricărei afecţiuni legate de
expunerea la vibratii mecanice.
(2) Rezultatele
supravegherii medicale trebuie sa fie luate în considerare la aplicarea
măsurilor de prevenire la un anumit loc de munca.
ART. 21
Trebuie sa se
asigure supravegherea medicală corespunzătoare atunci când:
a) expunerea
lucrătorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi
stabilită o legatura între aceasta expunere şi o boala
identificabila sau efecte dăunătoare asupra
sănătăţii;
b) este
probabil ca afectiunea sau efectele sa apara în condiţiile de lucru
specifice ale unui anumit lucrator;
c) exista
tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor
dăunătoare asupra sănătăţii.
ART. 22
Lucrătorii
expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevăzute la art. 5 alin.
(1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere
corespunzătoare a sănătăţii în orice
situaţie.
ART. 23
(1) Fiecare
lucrator supus supravegherii sănătăţii potrivit art. 19-22
trebuie sa aibă un dosar medical individual.
(2) Medicul de
medicina muncii trebuie sa actualizeze dosarele medicale prevăzute la
alin. (1).
(3) Dosarele
medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa cuprindă un sumar al
rezultatelor supravegherii sănătăţii realizate.
(4) Dosarele
medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie păstrate într-o
forma adecvată pentru a permite orice consultare ulterioara,
ţinându-se seama de prevederile legislaţiei în vigoare
privind secretul medical.
(5) Copii ale
dosarelor medicale prevăzute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere,
direcţiilor de sănătate publica judeţene şi a municipiului
Bucureşti.
(6)
Lucrătorul trebuie sa aibă acces, la cerere, la propriul sau dosar
medical.
ART. 24
Atunci
când, în urma supravegherii stării de sănătate, se
constata ca un lucrator suferă de o anumită boala sau de efecte
negative asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de
medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la
locul de munca, lucrătorul trebuie:
a) sa fie
informat de către medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la
rezultatul care îl priveşte personal;
b) sa
primească informaţii şi sfaturi cu privire la orice supraveghere
a sănătăţii la care trebuie sa se supună după
încheierea perioadei de expunere.
ART. 25
(1) Atunci
când, în urma supravegherii sănătăţii, se constata
ca un lucrator suferă de o boala identificabila sau manifestări ale
efectelor adverse asupra sănătăţii, pe care un medic sau un
medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii
mecanice la locul de munca, angajatorul trebuie:
a) sa fie
informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii
sănătăţii, cu respectarea secretului medical;
b) sa
revizuiasca evaluarea riscului efectuată potrivit secţiunii 1 din
cap. II;
c) sa
revizuiasca măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea
riscurilor, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II;
d) sa
ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale
direcţiilor de sănătate publica judeţene şi a
municipiului Bucureşti, pentru punerea în aplicare a oricăror
măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit
secţiunii a 2-a din cap. II, inclusiv sa aibă în vedere
posibilitatea de a atribui lucrătorului un alt post de lucru unde nu
exista riscuri de expunere;
e) sa asigure
supravegherea continua a sănătăţii şi sa ia
măsuri pentru a fi reexaminata starea de sănătate a
oricărui alt lucrator care a fost expus în mod similar.
(2) În
situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) medicul de medicina
muncii sau direcţiile de sănătate publica judeţene şi
a municipiului Bucureşti pot propune ca persoanele expuse sa fie supuse
unui control medical.
CAP. IV
Dispoziţii
finale
ART. 26
(1)
Echipamentele de munca ce au fost sau sunt puse la dispoziţia
lucrătorilor înainte de data de 1 iulie 2007 şi care nu permit
respectarea valorilor limita ale expunerii, ţinându-se seama de
ultimele progrese tehnice şi/sau de măsurile organizatorice luate,
pot fi utilizate pana la data de 1 iulie 2010.
(2) Fac
excepţie de la prevederile alin. (1) echipamentele de munca utilizate
în agricultura şi silvicultura, care pot fi utilizate pana la data
de 1 iulie 2014.
ART. 27
În
conformitate cu principiile generale ale protecţiei
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor,
în cazul transportului maritim şi aerian, în
împrejurări bine întemeiate, se vor face excepţii de la
art. 14 şi 15 în ceea ce priveşte vibratiile transmise
întregului corp, dacă, date fiind dezvoltarea actuala a tehnicii
şi caracteristicile specifice ale locurilor de munca, nu este posibil sa
se respecte valoarea limita a expunerii, în ciuda măsurilor tehnice
şi/sau organizatorice luate.
ART. 28
(1) În
cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de
regula, inferioară valorilor expunerii zilnice de la care se declanseaza
acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6
alin. (1) lit. b), dar variaza substanţial de la un moment la altul
şi poate depăşi ocazional valoarea limita a expunerii, se vor
face excepţii de la art. 14 şi 15.
(2) Valoarea medie a expunerii
într-o perioada de 40 de ore trebuie sa fie mai mica decât valoarea
limita a expunerii şi trebuie sa existe dovezi care sa arate ca riscurile
regimului de expunere la locul de munca sunt mai scăzute decât cele
ale expunerii la valoarea limita a expunerii.
ART. 29
(1) Prevederile
art. 27 şi 28 se aplica numai în condiţii care garantează,
ţinându-se seama de împrejurări speciale, ca riscurile
sunt reduse la minimum şi ca lucrătorii în cauza sunt
supuşi unei supravegheri mai atente a sănătăţii.
(2) Prevederile
art. 27 şi 28 nu se mai aplica imediat ce împrejurările care le
justifica nu mai exista.
ART. 30
(1) Prezenta
hotărâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
(2) La data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga orice
alte dispoziţii contrare.
Prezenta
hotărâre transpune Directiva 2002/44/CE privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibratii),
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 177/2002.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemnează:
────────────────
Ministrul
muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat
p. Ministrul integrării
europene,
Andrian Ciocanea,
secretar de stat
Bucureşti,
22 decembrie 2005.
Nr. 1.876.
ANEXA
VIBRATII MECANICE
A. VIBRATII
TRANSMISE SISTEMULUI MANA-BRAŢ
1. Evaluarea
expunerii
Evaluarea
nivelului de expunere la vibratii transmise sistemului mana-braţ se
bazează pe calcularea valorii expunerii zilnice pentru o perioada de
referinta de 8 ore A(8), exprimată ca radacina medie patratica (rms)
(valoare totală) a valorilor acceleratiei ponderate în frecventa,
determinate pe axele ortogonale a(hwx), a(hwy), a(hwz), definite în cap.
4 şi 5 şi în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-1:2003.
Evaluarea
nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în
funcţie de informaţiile furnizate de producători cu privire la
nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum şi pe baza
observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
2.
Măsurare
Când se
efectuează o măsurare în conformitate cu art. 7 din
hotărâre:
a) metodele
utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru
expunerea personală a unui lucrator la vibratiile mecanice în cauza;
b) metodele
şi aparatura utilizate trebuie adaptate la caracteristicile particulare
ale vibratiilor mecanice care urmează a fi măsurate, la factorii de
mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurare, în
conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în
cazul dispozitivelor care trebuie ţinute cu ambele mâini, masurarile
trebuie efectuate pentru fiecare mana. Expunerea este determinata în
raport cu valoarea cea mai ridicată dintre cele doua; se dau, de asemenea,
informaţiile pentru cealaltă mana.
3. Interferente
Prevederile
art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când
vibratiile mecanice interfereaza cu manipularea corecta a comenzilor sau cu
citirea indicatoarelor.
4. Riscuri
indirecte
Prevederile
art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când
vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu
securitatea articulatiilor.
5. Echipamente
individuale de protecţie
Echipamentele
individuale de protecţie impotriva vibratiilor transmise sistemului
mana-braţ pot fi prevăzute în programul de măsuri la care
s-a făcut referire în art. 13 din hotărâre.
B. VIBRATII
TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP
1. Evaluarea
expunerii
Evaluarea
nivelului de expunere la vibratii se bazează pe calcularea expunerii
zilnice A(8), exprimată ca acceleratie continua echivalenta pe o perioada
de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms) sau ca cea mai
ridicată valoare a dozei de vibratii (VDV) a acceleratiilor ponderate
în frecventa, determinate pe cele trei axe ortogonale [1,4a(wx),
1,4a(wy), a(wz) pentru un lucrator aşezat sau în picioare], în
conformitate cu cap. 5, 6 şi 7 din anexa A şi din anexa B la
standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea
nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în
funcţie de informaţiile furnizate de producători, cu privire la
nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate şi pe baza observarii
practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
În cazul
transportului maritim se pot lua în consideraţie numai vibratiile cu
o frecventa mai mare de 1 Hz.
2.
Măsurare
2.1. Când
se realizează o măsurare în conformitate cu art. 7 din
hotărâre, metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie
sa fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la
vibratia mecanică în cauza.
2.2. Metodele
utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibratiilor
mecanice ce urmează a fi măsurate, la factorii de mediu şi la
caracteristicile aparaturii de măsurat.
3. Interferente
Prevederile
art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când
vibratia mecanică interfereaza cu manipularea corespunzătoare a
comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri
indirecte
Prevederile
art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când
vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu
securitatea articulatiilor.
5. Amploarea
expunerii
Prevederile
art. 10 lit. g) din hotărâre se aplica în special când,
datorită naturii activităţii, un lucrator beneficiază de
încăperi pentru odihna asigurate de către angajator.
Expunerea
întregului corp la vibratii în aceste încăperi trebuie
redusă la un nivel compatibil cu funcţiile şi condiţiile
lor de utilizare, cu excepţia cazurilor de forta majoră.
__________