În perioada mai-decembrie 2026 se desfăşoară Campania Naţională de informare pentru promovarea negocierilor colective la nivelul angajatorilor din sectorul privat şi din sectorul public, pentru creşterea gradului de conştientizare şi informare a angajatorilor, angajaţilor şi altor pãrţi interesate cu privire la hãrţuirea pe criteriul de sex şi hãrţuirea moralã la locul de muncã şi promovarea principiului egalitãţii de şanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi.

Negocierea colectivă este un principiu fundamental şi un drept la locul de muncă. Recunoaşterea efectivă a dreptului la negociere colectivă poate aduce o serie de beneficii. Studiile arată că negocierea colectivă poate contribui la creşterea salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la respectarea principiului de egalitate. Negocierea colectivă contribuie la adaptabilitatea întreprinderilor şi a economiilor în timpul crizelor economice. Atunci când este eficientă, negocierea colectivă poate ajuta la construirea încrederii şi a respectului reciproc între angajatori, angajaţi/lucrători şi organizaţiile acestora şi poate contribui la relaţii de muncă stabile şi productive. Prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

Contractele colective de muncă liber negociate şi încheiate completează reglementările legale, pot consolida respectarea prevederilor legale şi pot oferi un mecanism pentru abordarea problemelor specifice anumitor întreprinderi sau sectoare economice.

Hărţuirea la locul de muncă poate fi prevenită, dar primul pas este recunoaşterea ei.

În practică, hărţuirea nu apare întotdeauna brusc. De multe ori, începe cu situaţii aparent minore care, dacă sunt ignorate, pot evolua în forme grave de abuz.

Conform legislaţiei în vigoare, hărţuirea poate include: conflicte sau tensiuni repetate care nu sunt soluţionate, comportamente ostile, umilitoare sau intimidante, presiuni psihologice exercitate în mod sistematic,  izolarea sau marginalizarea unui angajat, situaţii în care o persoană este determinată să demisioneze. Hărţuirea nu înseamnă un incident izolat, ci un comportament nedorit, repetat, care afectează demnitatea, sănătatea sau parcursul profesional al unei persoane.

Hărţuirea poate lua mai multe forme: fizică – atingeri nedorite, agresiune, intimidare, verbală – insulte, remarci jignitoare, comentarii cu conotaţie sexuală, non-verbală – gesturi, priviri insistente, materiale ofensatoare, psihologică – presiune constantă, discreditare, excludere. Aceste comportamente sunt interzise prin lege.

Situaţii când nu este hărţuire : stabilirea atribuţiilor de serviciu, evaluarea performanţei profesionale, solicitarea de rapoarte sau rezultate, aplicarea măsurilor disciplinare legale,  organizarea activităţii şi stabilirea responsabilităţilor.

Angajatorii trebuie să asigure egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, să prevină şi să combată hărţuirea pe criteriul de sex sau hărţuirea morală la locul de muncă şi să elaboreze o procedură internă privind modul de raportare a situaţiilor de discriminare pe criterii de sex şi de hărţuire la locul de muncă.

Inspectoratul Teritorial de Muncã Neamţ va informa angajatorii şi reprezentanţii organizaţiilor patronale şi sindicale cu privire la aceste prevederi legale în cadrul întâlnirilor organizate de instituţia noastră sau cu ocazia controalelor efectuate la angajatori.